Si-am pornit…

Ei, si-am pornit cu casa-n spate spre taramuri fermecate…

Ne-am incarcat albinutele aseara, pe o ploaie mocaneasca, rece si tomnatica, desi e doar luna lui mai, si-am plecat de la casuta noastra din Maramures, unde sta agatata harta-n cui, tocmai spre sudul indepartat al Romaniei.

Drumul se asterne in fata noastra, incet-incet ploaia ramane in urma si stelele se arata una cate una printre nori. Povestile noastre se impletesc cu kilometri parcursi. Masina se transforma intr-o terasa pe faleza, cu o cafea aburinda in fata (sau ceai :)), stand alaturi de cel mai bun prieten. Imi plac drumurile, noptile, subiecte dragi noua dezbatute pe indelete, vise care se dezvaluie, idei care iau nastere intr-un colt de suflet…

Cine stie care dintre aceste vise va prinde viata? Poate nici nu conteaza. Poate ne place doar sa „nastem” vise si sa le dam drumul in lume.

La un moment dat, socotim ca ar fi intelept sa verificam ce fac lucratoarele noastre. Stupii sunt la locul lor, n-am creat nici un dezastru bazaitor pe sosea. Protesteaza nemultumite de zdruncinaturi, probabil injura in gand lipsa autostrazilor, pentru ca telepatia chiar functioneaza, si noi ne facem ca nu le auzim, bucurosi ca fiecare familie e alaturi de regina ei, in buna-stare.

Ne asternem din nou drumului. Incep sa fac „ciocane” si-mi dau seama ca nu-l mai aud pe Cosmin. Imi place vocea lui, asa ca neg vehement, printre cascaturi, ca somnul imi da tarcoale.

Oare copiii dorm?

Pe la cantatul cocosilor depun armele, lasandu-l pe Cosmin fara copilot (nu ca ar conta, carnetul lui e valabil si daca eu dorm). Stiu ca nu mai e mult pana la popasul din inima tarii. Padurea Bogata (sau ce-a mai ramas din ea) asteapta venirea noastra.

Zorii se anunta deasupra copacilor, chiar la timp sa le uram „noapte buna”.

Reclame
Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Bunicuța comunistã şi lecția de educație civicã

„Vai, mamã, ce bine era pe vremea rãposatului! Aveam toți de muncã, concediu plãtit… fiecare trãia de unde lucra!”

Astãzi mi-am luat copila de la şcoalã. Şi fiindcã e primãvarã şi fiicã-mii îi place trotineta, ne-am oprit la statuie sã dea câteva ture. În ãst rãstimp, mã aşez şi eu pe-o bancã. O doamnã de vreo 50-60 de ani, bine îmbrãcatã, trece pe lângã statuie. O zãresc cu coada ochiului, trag concluzia cã nu e un monstru care sã-mi atace copilul, şi-mi arunc privirea spre tunul pe care urcase fiică-mea (nu o să comentez acum amplasarea acestui tun). Câteva secunde mai târziu, o văd pe aceeaşi doamnă elegantă, aplecându-se la stratul de flori. Ceva nu se potrivea în peisaj. M-am gândit că o fi văzut o buruiană, şi din spirit civic s-o fi gândit să o smulgă… sau poate o hârtie aruncată de vreun copil obraznic fără cei şapte ani de-acasă… sau… şi nu reuşesc să-mi duc firul imaginaţiei mai departe, că doamna se ridică cu o tufă în mână. Chiar aşa mare să fi fost buruiana? Deja? Că abia ce-a mijit vegetația şi ăia de la sere au plantat panseluțele. Ei, şi-atunci se făcu lumină şi-n mintea mea! „Buruiana” avea flori roşii, exact ca panseluțele plantate de oamenii pe care-i plătim noi toți să ne facă oraşul frumos. Fără să-i pese de încă vreo doi bătrâni de pe-o bancă din apropiere, doamna cea elegantă, aşezându-şi pălăria,  şi-a continuat liniştită de drum. Cred că mergea spre cimitir. Probabil să planteze panseluțele proaspăt furate pe vreun mormânt. Spre veşnica recunoştinţă. Brusc mi-am amintit de Caragiale, şi la fel ca atunci când îl citeşti, nu ştii ce să faci, să râzi sau să plângi.

Mintea uimită de atâta nesimțire, a procesat destul de greu informaţia, nu mi-a dat un ghiont destul de repede să-i fac o poză document acestei doamne. Am rămas doar cu locul gol, pustiu şi pământul reavăn.

20170403_121332

In memoriam

Şi fiindcă din orice trebuie să iasă ceva bun, am găsit de cuviinţă să-i predau fiică-mii o lecţie de educaţie civică.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Budincã de chia

Budinca de chia cu fructe

Budincã de chia cu lapte de migdale, miere şi fructe

O rețetã super-simplã şi rapidã, inclusiv pentru tãtici dispuşi sã facã surprize plãcute mãmicilor şi picilor.

Ingredientele:

– lapte de nuci (caju, migdale sau alte nuci, cumpãrat la cutie sau preferabil fãcut în casã – 1 canã de nuci şi 3 cãni de apã, la blender), sau lapte de vacã 400-500 ml

– seminţe de chia (50-70 g – 5-7 linguri)

– miere dupã gust, sirop de arțar, ştevie sau alt îndulcitor sãnãtos

Se încorporeazã toate, amestecând 10-15 minute din când în când. Chia se umflã în timpul ãsta şi leagã amestecul. Îmi place sã pun rânduri-rânduri de chia şi fructe: mango, banane, portocale, kiwi, afine, caise, rodie etc., dupã sezon şi imaginaţie, singure sau în combinaţii diferite.

Un desert sãnãtos, gustos, care oferã proteinã completã (chia are mai multã proteinã decât orice carne, având toţi aminoacizii esențiali, calciu de 5 ori mai mult decât laptele de vacã, magneziu, siliciu, zinc, fier etc.). Poate fi considerat o masã inclusiv pentru sportivi.

Poftã!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Despre cancer…

Pe foarte scurt. Maicã-mea a avut cancer de sân, stadiul II, diagnosticat si operat in 1997, la 47 de ani. Nu, n-a murit. Şi nu, nu a fãcut chimioterapie. Şi-a tãiat sânul, lucru pe care acum îl regretã, oricum a trecut printr-o depresie urâtã, şi noi, familia, împreunã cu ea.

Sã vã spun ce-a fãcut. In primul rând n-a deschis aragazul timp de şapte luni. Da, a trecut pe cruditãți. Porcul, gãina şi alte orãtãnii atât de dragi cuțitului, limbii şi furculiței, au devenit istorie. Cred cã se minunau şi ele de ce prieteni buni am devenit. Ideea de bazã a fost alcalinizarea organismului. Cancerul se lãfãie şi ne râde în nas într-un mediu acid şi neoxigenat. Toatã proteina animalã, adicã leguma cea mai îndrãgitã pe plaiurile mioritice – porcul, puiul (nu ştiu dacã e corect sã numesc aşa chestia aia din magazine plinã de hormoni, concentrate şi antibiotice), câinele (cã tot e sezonul la chinezi) şi le ştiţi voi pe restul, precum şi produsele derivate (lactate, ouã), este acidã. Aşa cã, singura soluţie a fost o revoluţie. O schimbare a stilului de viaţã şi alimentaţie. Eliminarea acestora a fost un prim pas. Ei, dar de-aici încolo, ce naiba sã mãnânci? Iarba verde de acasã!

Pãscutul, nefiind preocuparea de bazã a omului, s-a dovedit de-a lungul timpului cã nici nu e suficient, chiar dacã este esenţial. Dupã o masã de iarbã (a se citi legume, fructe, ierburi de tot felul – sã nu mã-nțelegeţi greşit – iarbã de grâu, orz, ovãz, secarã, leurdã, trifoi, lucernã, pãpãdie, lobodã, ştevie şi mai întrebați-vã bunicii), doamne-fereşte sã uitați de seminţe, sâmburi şi nuci.

Si ca sã scurtez povestea, maicã-mea trãieşte şi-n ziua de azi, ca sã facã viața calvar unor medici oncologi.

Despre cancerul de plãmâni al lui taicã-miu, într-o altã zi cu soare…

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Deschidem minti si drumuri…

In iunie 2014, ne-am hotarat sa organizam o intalnire la care sa participe bolnavi de cancer, diabet, psoriazis si alte boli mai mult sau mai putin grave, oameni interesati de propria sanatate, personalitati locale si din tara.

Ideea de la care am plecat a fost cea de a deschide minti, a demonstra ca se poate trai sanatos, ca retetele raw-vegane sunt gustoase si bucura simturile…

Am supus atentiei beneficiile sucului din iarba de grau asupra sanatatii generale, detoxifierii organismului.

D-na prof. dr. Adriana Vlad, nutriţionist, specialist în terapii naturiste şi cosmetică naturistă de la E-Lite Nutriţie Deva a fost cea de-a doua invitata a noastra si cea care a pus bazele ştiinţifice ale unor preparate naturiste testate şi experimentate de ea, ca urmare a unor afecţiuni grave de sănătate.

Mama mea, Lena Cotet, recomanda produsele d-nei Adriana Vlad pentru o serie larga de afectiuni ginecologice (infertilitate, chisturi, rani, fibroame etc.), cu rezultate mai mult decat imbucuratoare.

Si pentru ca atator informatii trebuie sa se adauge un pic de relaxare, o alta invitata a fost soprana Paula Crişan, de curând licenţiată a Conservatorului din Cluj – Napoca.

Degustarea bucatelor raw-vegane si a sucurilor proaspete am lasat-o pentru final, astfel incat dupa spirit si suflet, sa hranim si trupul… 🙂

Retetele bunatatilor le veti gasi in meniu la sectiunea „Retete”.

 Pofta buna! 🙂

Link:http://www.graiul.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=23242:schimb-de-experien-intre-nutriioniti-i-productori-de-medicamente-naturale&catid=8:sanatate&Itemid=25

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Inceputuri …

Am creat acest blog din dorinta de a impartasi cu voi incercarile mele de a construi o viata sanatoasa pentru si impreuna cu familia mea: mod de a gandi, alimentatie sanatoasa, sport, respiratie … scoala, arta, calatorii si cate si mai cate !

Sper ca acest blog sa fie o inspiratie pentru cat mai multa lume.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu